Ganduri de la Neale D. Walsch

Dragii mei prieteni....

Stiu ca nu trebuie sa va spun ca, de azi intr-o saptamana vor incepe Sarbatorile Craciunului – un moment atat de fericit pentru atat de multi oameni. Si totusi, pentru multi altii care au suferit peirderi immense, sau care sunt in fata unor obstacole majore in aceasta perioada, Sarbatorile de iarna pot sa fie o perioada foarte dificila... si este de inteles asta. Multor oameni li s-a luat tot ceea ce a fost mai important pentru ei....

Pentru fiecare dintre noi vine un timp cand tot ceea ce ne ramane este Dumnezeu...

Se intampla in viata majoritatii oamenilor - si mai mult decat o singura data. Este vorba despre acel moment cand te simti complet si total izolat. Este acel moment cand simti nu numai ca nu te aude nimeni, ci ca nu este nimeni care sa te auda. Esti realmente si total singur. Nu mai este nimeni altcineva, chiar si atunci cand mai este si altcineva in incapere. Parca nu mai exista nimic altceva, chiar daca sunt multe altele in jurul tau. Poate chiar mai ales atunci cand exista lume in jur, esti doar tu insuti.
Da, vine un timp cand tot ceea ce a mai ramas este Dumnezeu. Nimic altceva nu mai conteaza. Nimic altceva nu mai are sens. Nimic altceva nu mai are chemare pentru tine, nu te mai atrage, nu iti mai solicita atentia- sau macar sa fie demn de ea.
Acest moment soseste, dupa parerea mea fie cand nu ai nimic, fie cand ai totul. Acest moment vine cand ti-a fost luat totul si nu ti-a mai ramas absolut nimic, sau cand ti-a fost dat totul si nu mai exista nimic ce ti-ai putea dori vreodata.

Cand vine acest moment, este o mare usurare. Este o eliberare, ceva ce ai lasat sa se duca. Si, cu toate astea, exista inca o particica mica din fiinta noastra care tanjeste dupa singurul lucru pe care multi dintre noi nu l-au avut niciodata: acceptarea completa si iubirea neconditionata.

Cineva care sa ma iubeasca exact asa cum sunt.

Nu am putut gasi asta in altul. Am crezut ca putem gasi asta in altul, am sperat ca putem sa o gasim in altul - dar nu putem. Nu putem sa gasim asta nici in noi insine. Si, pentru ca nu putem sa o gasim in noi insine, nu putem sa o daruim altuia – si de aceea nu putem sa o gasim acolo. ASta, deoarece nu putem gasi nicaieri, ceva ce nu am pus niciunde - si nu am pus nicaieri acceptarea completa si iubirea neconditionata. Nu putem fi multumiti nici macar de cum e vremea! Suntem in stare sa gasim mereu ceva de care sa ne plangem.

Si asa, tot cautam ceva ce nu este, pentru ca orice cautam in viata, ar fi trebuit sa fi fost pus mai intai acolo, de catre noi. Daca nu l-am pus, atunci nu putem sa-l gasim nicaieri. Ceea ce nu punem in viata. nici nu gasim, pentru ca noi suntem Singura Sursa Care Exista.

Daca nu gasim iertare in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Daca nu gasim compasiune in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Daca nu gasim toleranta in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Daca nu gasim mila in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Daca nu gasim pacea in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Daca nu gasim acceptare in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Si daca nu gasim iubire in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo.

Trebui sa punem toate aceste lucruri in Viata. Mai intai in viata noastra - si apoi in vietile altora. Si, pentru unii este chiar invers. De fapt vreau sa spun ca pentru majoritatea dintre noi este invers. Pentru majoritatea dintre noi este aproape imposibil sa daruim ceea ce vem sa primim: iertare, compasiune, toleranta, mila, pace, acceptare si iubire. Multi dintre noi nu ne putem darui noua insine aceste lucruri, pentru ca stim prea mult despre noi insine. Gandim despre noi ca nu meritam aceste lucruri. Ni le imaginam ca fiind altceva dacat ceea ce suntem noi insine. Nu putem vedea Divinitatea Insasi, care a fost pusa in noi. Nu putem vedea Inocenta. Nu putem vedea Perfectiunea, in imperfectiunea noastra.
Deoarece nu putem vedea aceste lucruri in noi insine, nu putem sa ne dam noua insine ceea ce vrem cel mai mult sa primim. Si totusi, pentru ca nu suntem total orbi la ceea ce este bun si valoros in lume, putem adesea sa vedem aceste lucruri in altii. Adesea vedem Divinitatea in altii. Putem adesea sa vedem Inocenta in altii. Putem adeseasa sa vedem Perfectiunea in imperfectiunea altora. Si le putem darui altora iertarea, compasiunea, toleranta, mila, acceptarea, pacea, acceptarea si iubirea. Dar intrebarea este: oare o vom face?

Cel mai adesea nu o facem. Din cauza propriilor noastre rani, nu putem vindeca ranile altora. Si asa ii negam lumii noastre, lucrurile de care avem nevoie cel mai mult. Ii negam lumii noastre iertarea, compasiunea, toleranta, mila, pacea, acceptarea si iubirea. Si cand ii negam aceste lucruri lumii noastre, ni le negam noua insine - pentru ca nu putem primi ceea ce nu am daruit mai intai. Sa repetam inca o data, Noua Regula de Aur:

Nu putem primi de la lume ,

ceea ce nu am pus, mai intai, acolo.

Vine o vreme cand ne dam seama ca noi suntem Singura Sursa Care Exista. Nimeni nu o sa ne dea noua sau lumii, ceea ce noi nu suntem capabili sa dam lumii - si astfel, noua insine. Nu pentru mult timp.

Primul loc in care aflam asta este in relatie cu altii. Ceea ce nu suntem capabili sau nu vrem sa daruim altuia, nu vom primi de la altii. Nu pentru mult timp. Daca nu-i putem darui celui din partea cealalta a incaperii iertare, compasiune, toleranta, mila, pace, acceptare si dragoste... nu-i putem pretinde acelei persoane sa ni le dea noua. Pentru ca ei ne vor da doar ceea ce noi le-am dat.

Intr-o relatie, ne imaginam ca cealalta persoana are ceea ce noi nu avem si, in consecinta, ca ei ne pot da noua acel ceva. Asta este o iluzie imensa. Si o mare greseala. Este o mare neintelegere. Acesta este motivul pentru care esueaza un numar atat de mare de relatii. Ne imaginam ca celalalt o sa ne aprovizioneze cu iertare, compasiune, toleranta, mila, pace, acceptare si iubire. Ne imaginam ca celalalt o sa ne suplineasca cu tot ceea ce noi nu le dam lor si cu ceea ce nu ne putem da nici macar noua insine. Si apoi ne suparam pe ei. Si ne suparam si pe noi insine. Si apoi...

...ne dam seama ca nu a mai ramas nimic altceva decat Dumnezeu. Atunci ne indreptam spre Dumnezeu. Te rog, Doamne, da-mi iertare, compasiune, toleranta, mila, pace, acceptare si dragoste. Te rog, da-mi toate astea, ca sa le pot da si eu la altii.

Lumea se apropie rapid catre un punct de turnura. Ajungem sa intelegem ca Dumnezeu este Singura si Veritabila Sursa. Acuma, tot ceea ce trebuie noi sa intelegem este ca nu exista separare intre noi si Dumnezeu. Cand ajungem sa asimilam acest concept fundamental, cand, in final, acceptam adevarul de baza, atunci ne vom schimba pe noi insine, ne vom schimba relatiile si vom putea schimba lumea.

Pana atunci nu vom reusi. Si vom astepta ca acel moment sa se intample.... pana cand ne vom da seama ca nu a ramas nimic altceva decat Dumnezeu. Sa speram ca vom ajunge la acel moment, inainte sa il cream... in cel mai crud mod cu putinta: distrugand totul, pana cand nu mai ramane nimic. Ditrugandu-ne relatia, pana cand nu mai ramas nimic. Distrugandu-ne lumea, pana cand nu a mai ramas nimic. Distrugandu-ne pe noi insine, pana cand nu a mai ramas nimic.

In Conversatii cu Dumnezeu exista o afirmatie uimitoare. Este ceva ce nu am uitat niciodata. Dumnezeu a spus, “Nu este necesar sa treci prin iad, pentru a ajunge in rai“. Eu va invit pe toti sa va aduceti aminte de aceste cuvinte, astazi. Va invit pe toti sa adoptati o notiune noua despre voi insiva si despre viata: nu numai ca nu a ramas nimic altceva decat Dumnezeu, dar ca nu este altceva decat Dumnezeu.
Cand vedem Dumnezeu in oricine si in orice, atunci vom fi renuntat la iluziile noastre, vom fi pasit in afara imaginatiilor noastre copilaresti si vom trata totul si pe toti ca si cand ar fi Divini. Si daca nu crezi ca asta iti va schimba viata si lumea, atunci gandeste-te de doua ori. Aceasta este Calea catre Suflet.

Iubire si imbratisari,

Neale Donald Walsch

Mesaj de Craciun de la Neale Donald Walsch

Dragii mei prieteni,

Nu am putut dormi in aceasta noapte si m-am trezit la ora 2. Pana la 4 am avut o alta Conversatie cu Dumnezeu.

– Vorbeste-mi despre Crăciun, L-am rugat eu. Despre ce e vorba cu adevarat?

Si am auzit:

– Ce vrei sa spui? Cum adica, despre ce e vorba cu adevărat? V-am mai spus de un million de ori, despre ce e vorba!

– Mai spune-mi o data. Cred ca nu am inteles suficient de bine. Si, dintr-odata, capul mi s-a umplut cu melodia si cuvintele unei colinzi de Craciun – una dintre cele mai vesele şi mai marete colinzi de Craciun. Bucurie pentru intreaga lume, Domnul a venit (Joy to the world, the Lord has come). Dar nu intelegeam si continuam sa ma minunez. Ce e atat de minunat in faptul ca vine cineva care va fi stapanul nostru?

– Doamne, am spus. Eu nu inteleg despre ce e vorba. Iar Dumnezeu a raspuns:

– Ai dreptate. Asa e. Nu intelegi. Dar cel putin, intrebi. Iar asta e un lucru foarte bun. E greu sa intelegi ceva, atunci cand crezi ca nu mai ai de pus intrebari. Nu poti primi raspunsuri, atunci cand crezi ca nu mai ai ce intrebari sa pui – cand crezi ca ai deja singurul raspuns posibil.

– Ei bine, eu nu am raspunsul. Deci care este el? Iar Dumnezeu a spus.

– Raspunsul este ca Domnul care a venit nu domneste peste voi, ci in voi…

Acestea sunt cuvintele care au venit la mine la ora 2,57, in aceasta noapte si le-am depozitat in inima.

– Atunci, Craciunul nu este doar o zi in care sa ne amintim numai de naşterea pruncului Iisus. Este si sarbatorirea nasterii Christosului in noi toţi.

Iar Dumnezeu a raspuns bland:

– Da.

Si atunci m-am intrebat ce inteles ar avea toate cantecele, mesajele si sentimentele pe care le traim de Craciun, daca noi am accepta acest adevar – daca am intelege, cu adevarat, ca mesajul acestei sarbatori nu este despre o singura fiinta binecuvantata, ci ca noi toti suntem binecuvantati! Nu e vorba despre altcineva – ci despre noi toti. Despre mine.

Doamne, ce rau imi suna totul in urechi! Era ca o blasfemie! Cum era posibil ca sarbatoarea Craciunului sa se refere la mine??? Dintre toate gandurile egocentriste, pline de orgoliu, acesta era cel mai …

Doar e vorba despre nasterea lui Iisus! Despre cei trei magi si darul lor!

Dar inima mea insista, intreband: Dar daca darul este pentru mine? Si ce-ar fi daca Domnul a venit cu adevarat ca sa fie in mine si nu sa domenasca peste mine? Stiu precis ca Ii pot gasi un loc inlauntrul meu. Si ce ar insemna pentru mine sa fac asta? Ce-ar insemna pentru mine sa fiu o persoana binecuvantata si daruita? Si sa gandesc in acest fel? Sa va vad pe toti ca fiind binecuvantati si daruiti? Oare m-as purta altfel cu voi? Mi-ar placea sa cred ca asa as face, ca as fi mai bun , mai bland in cuvinte, mai atent in ce fac, gandurile mele ar fi mai pline de compasiune, faptele mele mai cinstite, as fi mai rabdator, mai generos – si mult mai constient de minunea care sunteti!

Iar daca as sti ca si eu sunt o persoana binecuvantata si daruita, oare m-as purta altfel cu mine insumi? Cred ca asa as face. As fi mult mai bland cu mine insumi, mai atent in ce fac, gandurile mele ar fi mai pline de compasiune fata de mine, as fi mai rabdator, mai generos – si mult mai constient de minunea care sunt.

Dar este oare posibil ca toti sa fim cu totii binecuvantati, fericiti si daruiti?

Iata ce am intrebat in toiul noptii, iar raspunsul a venit uluitor de simplu:

– Da.

Deci, ASTA e Craciunul! Esenta Christica exista in noi, traieste in noi toti, ESTE noi toti. Doar ca noi nu ne amintim. Si astfel a fost creata sarbatoarea Craciunului, pentru ca noi sa ne amintim. Prin urmare, Craciunul nu este legat de o anumita religie – el exista in toate religiile. Nu este vorba despre o anumita persoana, ci despre toti oamenii. Nu conteaza daca suntem crestini, musulmani, hindusi sau evrei, baptisti sau atei, sau de o alta religie.

Atunci cand Ii dai nastere Domnului din launtrul tau, dai viata unei minuni, unei splendori si unei iubiri care poate sa curga dinspre tine catre intreaga lume – si astfel schimbi lumea pentru totdeauna!

Nu e asta, povestea Craciunului? Si cand traim aceasta poveste, ca pe povestea noastra personala, oare vietile noastre nu sunt reinnoite, iar vietile noastre separate nu devin una?

Ba da, asa se intampla.

Sufletele noatre sunt miscate, inimile devin pline. Iar atunci … noi suntem cei care aducem bucurie in lume. NOI suntem darul Craciunului, exprimat pe deplin si implinit pe deplin. Noi suntem cu totul gata si doritori sa iubim fara conditii, sa daruim fara restrictii, sa impartasim fara limite, sa cream fara frica, sa ne preaslavim pe noi insine fara jena si retineri. Noi sutem cei care alegem sa iertam fara ezitare, sa ajutam fara sa ni se ceara, sa ne aventuram acolo unde ingerilor le e frica sa intre. Da, asa e! Sa deschidem calea pentru ingeri.

De aceea suntem aici, De aceea am venit pe Pamant. Sa fim vestitori si deschizatori de drumuri pentru ingeri.

Iata vestitorul!, canta ingerii. Salva regelui nou-nascut!

In acest moment ii putem da viata fiintei marete din noi … fiinta regala care suntem noi in ochii lui Dumnezeu.

Stiti… candva, cineva a spus: Daca te-ai vedea asa cum te vede Dumnezeu, ai zambi tot timpul. Ei bine, aceste zile de Craciun sunt cele in care trebuie sa zambim. Si asta, pentru ca daca ne straduim cu adevarat, putem sa ne vedem asa cum ne vede Dumnezeu si putem sa simtim acest lucru. Iar acest sentiment se numeste iubire. Iubirea voastra pentru viata si pentru toti cei pe care ii iubiti in aceasta viata – dar si iubirea lui Dumnezeu pentru voi.

Magia Craciunului consta si in aceea ca ne da voie sa impartasim aceasta iubire cu cei a caror viata o atingem, cu cei care sunt de acord cu noi si cu cei care ne contrazic, cu cei care arata ca noi si fac ce facem noi – si cu cei care nu sunt asa. Cu prietenii si cu strainii.

In acesta moment suntem invitati sa simtim aceasta iubire si sa-I oferim un loc permanent in inima noastra. Sa fim sursa pacii pe Pamant si intelegere intre oamenii de pretutindeni. Suntem invitati in acest moment sa pasim pe Pamant nu numai ca cei care suntem binecuvantati si daruiti, dar si deosebit de fericiti Nu numai ca domn si stapan, ci asemeni Lui.

Pentru ca asta suntem: Noi suntem Domnul si Stapanul regatului launtric – si, prin urmare, si al celui exterior, Iar atunci cand intelegem acest lucru, totul se schimba. Incepem sa traim experienta vietii si sa o influentam, intr-un mod nou.

Aceasta este invitatia de Craciun. Suntem invitati sa incepem chiar acum aceasta experienta …in aceasta … noapte linistita. Iar daca facem asa, o transformam intr-o noapte sfanta. Vom incepe sa cream o lume in care totul este calm. Totul straluceste. Slava lumii! Domnul a venit! Pamantul sa-L primeasca pe rege! Fie ca inimile noastre sa-I pregateasca locul. Iar cerul si Pamantul canta!

Craciun fericit tuturor!

Cu iubire,

Neale Donald Walsch

21 Decembrie 2010- O noua Trecena in calendarul Mayas

1 Muluc (Apa/Ofranda)

Ziua 209 din Tzolkin-ul de 260 de zile

Calendar Grgorian: 21 Decembrie , 2010

Anul: 11 Manik

Aceasta Trecena incepe cu 1 – Apa/Ofranda – Emotional, Imaginativ, Intuitiv, Cupa cu
Gratitudine, Esenta Vietii, Oferind Gratitudine pentru Apa si Viata.

Cuvantul Mayas Muluc inseamna “ceva care este pus imreuna sau adunat” referindu-se la norii de ploaie care se aduna pe cer, inainte de o furtuna. Motivul “plafonului de nori” a fost folosit de catre culturile antice din Mexic, de catre Hopi si Pueblo in arta lor si era reprezentat de obicei sub forma de piramida.

Conform lui Kenneth Johnson in Intelepciunea Jaguarului : “Mayasii isi invatau copiii ca puterea si energia ploii era “colectata” in vase de apa care erau pastrate de catre Chacs, ajutoarele zeului ploii. In timpul unei ploi, Chacs varsau apele abundentei din vasele lor de apa. Mayasii au ales un zeu de apa pentru a fi directorul acestui semn : Xoc (SHOKE), Marele Peste, care este uneori reprezentat si sub forma de sarpe, uneori chiar si ca o balena.” observati ca glifa acestei zile seaman cu un peste.

© 2006 Judith Ann Griffith

Glifa acestei zile reprezinta simbolic si jadul - o piatra albastru–verzuie care era considerata de catre Mayasi pretioasa si sacra. Obiecte pretioase au fost gasite in mormintele Regilor Mayasi, mai ales sub forma de masti din jad. Apa, ca si jadul, era pretioasa si sacra. Apa are puterea de a da viata sau de a o lua. Apa este folosita de Maya si de alte culturi, ca o ofranda in ceremonii. Este foarte eficienta in special pentru vindecarile de grup si pentru purificari, eliberarea emotiilor negative si acceptarea schimbarii.

Carlos Barrios spune in Cartea Destinului : “Semnul inseamna Tojil, Zeul Soarelui, initiere, ofranda, plata. Este focul spiritului lui Ajaw, Inima Cerului si Inima Pamantului. Este picatura de ploaie, inceperea comunicarii din viata superioara… Focul in ceremonie este considerat a-l reprezenta pe Tatal Soare si noi ii cerem acestui foc sa raspunda nevoilor noastre. Este capabil de a ne vindeca bolile si de a ne elibera de orice energie negativa. Aceasta este o zi pentru a face ofrande lui to Tojil. Aceasta zi ne inalta spiritul la acelasi nivel al zeitatii supreme, astfel incat sa fim judecati cu bunavointa. Ne reconciliaza cu viata si ne aduce speranta.”

O alta reprezentare a Trecenei este cea a unui val creativ care incepe in ziua 1, se termina in ziua 13 si are maximul/creasta in zilele 6,7 si 8. Creasta valului poate fi interpretata ca o energie puternica de influentare, desi energia de baza a Trecenei ramane cea de la inceput. In aceasta Trecena creasta valului cade in ziua 6 Ix (Jaguar), 7 Om (Vultur) si 8 Cib (Bufnita). Razboinicul Jaguar este sursa de putere si energie din Lumile Inferioare, soarele de la miezul noptii. Razboinicul Vultur este sursa de putere si energie din Lumile Superioare, soarele din timpul zilei. Razboinicul Bufnita este curatatorul karmic. Creasta valului ii ofera omenirii forte puternice de energie pentru curatirea tiparelor vechi emotionale si acceptarea schimbarii. Este intereant de observat ca Solstitiul de Iarna cade pe 1 Apa. Asa cum energia Solstitiului ne permite sa ne purificam si sa decidem acum asupra semintelor pe care vrem sa le plantam pentru Primavara, energia Apei ne permite de asemeni sa ne purificam, sa ne curatam si sa ne transformam .

1 Muluc (Apa/Ofranda)	21 Decembrie , 2010
2 Oc (Caine)	22Decembrie
3 Chuen (Maimuta)	23Decembrie
4 Eb (Drum)	24Decembrie
5 Ben (Stuf/Trestie)	25Decembrie
6 Ix (Jaguar)	26Decembrie
7 Men (Vultur)	27Decembrie
8 Cib (Bufnita)	28Decembrie
9 Caban (Pamant)	29Decembrie
10 Etznab (Cremene)	30Decembrie
11 Cauac (Furtuna)	31 Decembrie
12 Ahau (Soare)	1 Ianuarie, 2011
13 Imix (Crocodil)	2 Ianuarie

Folositi energia lui Muluc pentru a va scalda pe Dvs si Universul, in recunostinta pentru apa si pentru viata pe care o creaza. Asa cum a spus Ian Xel Lungold este “Este o zi buna pentru a aprecia tot ceea ce a fost creat.”

In Lak’ech (Eu sunt un alt Tu),

William and Viola

www.tzolkincalendar.com

©2007 William and Viola Welsch

Traducere de Dr. Diana Stefani, Master Practician si Trainer NLP, Time Line Therapy™, Hipnoterapie, Meta-Medicine™

www.nlpedgenow.com

www.editura-foryou.ro